Sunt tatăl unui băiat de 14 ani, care s-a născut cu hipoacuzie bilaterală profundă cauzată de complicații apărute în timpul sarcinii. Am primit confirmarea definitivă a pierderii auzului când băiețelul avea șase luni și am început imediat să explorăm opțiunile de tratament și soluții medicale disponibile.

Inițial am încercat aparate auditive, dar în cele din urmă a primit un implant cohlear la vârsta de 1 an și 4 luni. După o perioadă inițială de adaptare a început treptat să utilizeze implantul și să se bucure de noul său simț al auzului. În timp a dezvoltat o legătură puternică cu procesorul auditiv, care a devenit o parte indispensabilă din viața sa de zi cu zi.

Odată ce fiul meu a început să audă și să  perceapă cu adevărat lumea din jurul său, a descoperit bucuria de a face zgomote puternice și de a se juca cu tot felul de jucării muzicale pentru copii.

Pe lângă plăcerea auzului, a descoperit si avantajul unic de a putea opri auzul atunci când vrea puțină liniște sau pur și simplu nu dorește să ne asculte.